Coincidentia Oppositorum

COINCIDENTIA OPPOSITORUM (Latin for COINCIDENCE OF OPPOSITES)

This book is in Romanian. It is a volume of poetry by a Romanian woman poet, published posthumously.

Aceast? edi?ie a c?r?ii este publicat? special pentru românii din diaspora.
Citi?i c?r?i în limba român?! Ve?i fi mai aproape de cas?, de ?ar?.
Comanda?i cartea de pe site-ul Amazon corespunz?tor ??rii în care locui?i ?i nu ve?i pl?ti transportul interna?ional.

Ion Scurtulescu: Femeile care scriu versuri, la adolescen?? sau mai târziu, sunt mai pu?in numeroase decât b?rba?ii versificatori ?i stilul lor este mai discursiv. Poate c? are dreptate Jung când afirm? c? în psihicul feminin facultatea ra?ional? (animus) se afl? scufundat? în obscuritatea subcon?tientului de unde încearc? neobosit? s? r?zbat? c?tre zonele limpezi. Dar în art? nici stilurile, nici moda, nu precump?nesc. Ele pot uneori reprezenta un progres în domeniul procedeelor, sau chiar al adecv?rii percep?iei, dar nu în cel esen?ial, acela al sensibilit??ii, singurul datorit? c?ruia Machado poate defini poezia ca fiind "o adânc? palpitare a spiritului." Aceasta, ca de altfel orice ar?tare la fa?? a adâncului, nu va fi decât întruparea unei sincerit??i fundamentale. Sinceritatea este sarea p?mântului - a solului nostru sufletesc. Magda era un om sincer. De aceea, adesea, în întâlnirile noastre, o rugam s?-mi spun? p?rerea ei despre opere literare clasice ?i o ascultam în t?cere, cu încântare, ca pe un fel de muzic? a sim?irii autentice.

Tot astfel, poezia Magdei este o poezie sincer? (?i, de asemenea, cu un pregnant caracter cultural). Ce ne spune aceast? poezie? În fibra ei cea mai profund?, ezitarea, nu rareori melancolic?, a celui care înc? nu se încumet? s? cread? într-un Dincolo, dar care, chiar ?i ?ov?ind, simte tot mai familiar supranaturalul. Sufletul ei a primit harul ca starea de îndoial? s? nu se preschimbe într-un vid, ci s? poarte fructe. A primit harul s? exulte înaintea frumuse?ii lumii ?i a frumuse?ii ie?ite din visarea ?i din truda omeneasc?. A primit harul adev?ratei umilin?e - o, cât de rar?! - aceea pe care o cunosc numai cei cu sufletul întotdeauna demn. A primit harul unei mari iubiri împ?rt??ite, împlinitoare. ?i a mai primit ?i harul, cumplitul har, al suferin?ei, cel mai de pre? în inefabilul Dincolo, în care ar vrea atât de mult s? cread?. Îns? deasupra oric?rei vie?i, a oric?rui destin, plute?te tainic cuvântul etern: "Tu nu M-ai c?uta dac? nu M-ai fi ?i g?sit."

"De-aceea poate ne trezim visând
cu ochii deschi?i spre îngeri de hârtie,
la pruncul fermecat din Betleem."
(Cr?ciun 2011)